Bine ați venit pe site-ul meu

• Nu de foarte mult timp m-am găndit la căt de frumos ar fi sa-mi fac propriul meu blog unde să pot scrie despre absolut orice imi trece prin minte ,  despre sentimentele arzătoare , picante , frumoase sau chiar si triste , despre adevarata faţă a multor lucruri ce ne înconjoară  pentru că frumuseţea este atât de orbitoare încat nu ne permite să vedem adevăraţii " monştri " ai societaţii , despre o " lume a mea " unde v-oi putea evada din realitate atunci cănd simt nevoia de a fi liber pentru că ( a-ş băga măna in foc ) de multe ori , mulţi dintre noi , dorim chiar si pentru o secunda să ne aruncăm grijile si tot ce ne doare in adăncul mării . Nu promit că acest blog v-a fi unul fabulos dar sper , cel puţin , să vă regasiţti si voi , mai mult sau mai puţin printre răndurile mele ! 

Cine sunt ? 

• Simplu aşai ? Ehi bine , nu şi în cazul meu . Înca nu ştiu cu adevărat cine sunt şi ce îmi doresc de la viaţă , pot doar să sesizez faptul că sunt un tip mai rebel de fel care nu se prea pricepe la respectatul normelor , un tip care este atras de " diferit " , care încearcă deseori să fie original . Sunt genul de persoană care îcearcă să-şi petreacă viaţa căt poate de bine indiferent căt e de greu să rămăi cu zămbetul pe buze. În următorul fragment pot să spun că m-am regasit trup şi suflet : " Intens, fumator..si din nou intens. Devine o certitudine pentru mine faptul ca sunt un soi de paradox afumat cu mult kent. Totul sau nimic, calm dar salbatic in toate visele care ma anima.  Cam prea realist, cam prea visator, cam prea bun, cam prea rau. Inainte imi placea sa cred despre mine ca sunt romantic. Mi-am dat seama de ceva vreme ca romantismul inca persista prin mine dar nu mai insista.  Ma macina precum o boala, cateva necesitati vitale pentru care inca nu am gasit un leac. Uneori ma simt un cinic naiv, alteori un copil mare prins intr-o lume de oameni mici. Am o gramada de limite, dar cand iubesc orice limita se duce naibii si ma trage dupa ea. In rest..am facut aceleasi compromisuri inutile dar necesare ( inca nu am intalnit oameni care sa poata trai singuri ), m-am murdarit, m-am curatat, si imi spun in fiecare zi ca destinul este doar o inchipuire a celor care prefera sa se planga in loc sa faca ceva. In momentele de luciditate naiva si romantica, imi spun ca daca exista destin acesta are in mod sigur maini murdare pe care oricat incerci nu le poti spala. ” Fa-ma sa traiesc si voi muri pentru tine ” inca este lumina de la capatul tunelului, pentru mine."